BebeMed

În măsura posibilităţilor, este bine ca tatăl, deopotrivă de răspunzător de viitoarea naştere, să fie un participant activ la preparative. El are un rol de susţinere faţă de mamă. Această perioadă este tulburătoare pentru femeie.

Soţul va trebui, aşadar, s-o liniştească, să-i insufle speranţă şi optimism. Va fi tot aşa de interesat de evoluţia fătului; la rândul ei, femeia trebuie să încerce să-1 facă să participe la trăirile ei fără ca aceasta să devină o oboseală. Tatăl va fi foarte emoţionat şi angajat când reuşeşte să "prindă" mişcările fătului. în majoritatea cazurilor el arată o bucurie cu totul legitimă, când fătul "mişcă" prima dată.

Când copilul este prea dorit, se întâmplă, însă, ca viitorul tată să fie prea neliniştit şi să înconjure pe soţia sa cu o solicitudine excesivă. El se teme de un gest care să fie nefast pentru făt; în loc de a fi stimulant, el poate deveni acuzator şi pisălog şi atunci soţia i se va destăinui din ce în ce mai puţin. Soţul poate avea un rol în treburile casnice ale soţiei sale, mai ales când aceasta lucrează. în zilele în care o simte mai obosită sau neliniştită, viitorul tată poate propune cu gentileţe: "odihneşte-te, am să prepar eu masa".

Este bine ca soţia să nu refuze acest lucru! Trebuie încetăţenită concepţia că în prezent participarea bărbatului la gospodărie să devină o obişnuinţă. Această participare este deosebit de preţioasă în perioada de aşteptare a unui copil. Pregătirea camerei se face "în doi" sau, cel puţin, cu avizul tatălui, chiar dacă el găseşte că "asta nu-1 priveşte". El ajută la transformările care sunt adesea de făcut într-un apartament. Tatăl trebuie să trăiască aşteptările şi speranţele viitoarei mame.

El are datoria să contribuie la crearea unui climat familial destins. Din păcate, din ce în ce mai mult, prezenţa unui tată este inconstantă. Nu se poate nega că absenţa paternă influenţează asupra stării psihologice a femeii însărcinate. în multe familii gravida trebuie să suporte singură neliniştile, obligaţiile casnice şi câteodată criticile.

Adesea, gravida nu poate să împărtăşească îndoielile, bucuriile şi speranţele ce le are în aşteptarea copilului. Dacă mediul familial admite pe viitorul copil, izolarea este mai puţin completă. Adesea, însă, tânăra femeie este nevoită să se închisteze în singurătate din cauza dezacordurilor din familie.

Câteodată, tatăl este prezent numai fizic, păstrând o atitudine distantă, un indiferentism pentru viitoarea naştere, în astfel de cazuri, soţul este o povară suplimentară pentru femeie.