Travaliul se apropie

  • Cele nouă semne care vestesc că travaliul este aproape

Majoritatea femeilor au cel puţin câteva semne că travaliul va începe în curând. Toate semnele menţionate în continuare sunt „premonitorii". Unele dintre ele vă vor da posibilitatea să estimaţi cu destulă exactitate când trebuie să vă aşteptaţi să înceapă travaliul, cu toate că nici unul nu vă va sugera momentul exact.

  • 1.   Uşurarea

Cu două – trei săptămâni înainte de travaliu, copilul se va pregăti pentru naştere coborând, cu capul înainte, spre pelvis. Probabil că veţi simţi că se întâmplă acest lucru căci, ca urmare a acestui fapt, veţi putea respira cu mai multă uşurinţă şi veţi urina mai des din cauza presiunii mărite exercitate asupra vezicii urinare. în plus, când medicul vă va măsura uterul acesta va fi micşorat. Dar dacă nu simţiţi această „uşurare” nu înseamnă că travaliul este încă departe. De cele mai multe ori această uşurare o puteţi simţi după ce începe travaliul.

  • 2. Contracţiile Braxton-Hicks.

Aceste contracţii neregulate ale uterului, care au rolul de a-1 pregăti pentru travaliul real, pot fi mai intense şi mai dese pe măsură ce vă apropiaţi de travaliu. De fapt, sunt uşor de confundat cu contracţiile iniţiale ale travaliului prematur. Dar contracţiile Braxton – Hicks sunt neregulate în ceea ce priveşte durata, intensitatea şi frecvenţa lor; ele încetează dacă vă schimbaţi activitatea ( de exemplu dacă vă întindeţi după ce aţi umblat pe jos sau invers). Spre deosebire de ele, contracţiile reale sunt relativ regulate (dar nu de o regularitate de ceasornic, aşa cum vă poate spune orice femeie), orice aţi face ele nu se opresc, iar durerea pe care o simţiţi începe de obicei din spate şi iradiază spre faţă. De asemenea, pe măsură ce trece timpul, contracţiile reale nu slăbesc, dimpotrivă, ele vor deveni mai puternice şi mai frecvente.

  • 3. Durere de spate din ce în ce mai puternică

O durere de spate surdă sau crampe asemănătoare cu cele pe care le aveţi când sunteţi balonată sunt adesea semnele că travaliul tocmai a început sau că va începe în cel mult o zi.

  • 4. Pierdere în greutate.

Din cauza schimbărilor hormonale care pot aduce după ele o pierdere de fluid, puteţi slăbi între 500 gr. şi 1 kg cu o săptămână înainte de naştere.

  • 5. Secreţie vaginală mai abundentă

Cu câteva zile înainte de începerea travaliului, puteţi observa pierderea unui dop de secreţie care poate fi curată, roz sau cu pete de sânge. Aceasta este pierderea dopului gelatinos care protejează şi închide uterul pe durata sarcinii. Unele femei pierd acest dop abia la mijlocul travaliului. De asemenea, orice secreţie care nu are o consistenţă mucoidă, dar este de un roşu aprins sau mai închis la culoare ca sângele menstrual, trebuie imediat raportată medicului.

  • 6. Schimbările colului

Colul vi se poate dilata puţin, cu o săptămână înainte de naştere. întrebaţi medicul când mergeţi la control dacă există vreun semn al acestei dilatări.

  • 7. Izbucnire de energie

Cu patruzeci şi opt sau douăzeci şi patru de ore înainte, puteţi simţi că sunteţi plină de energie şi doriţi să faceţi curat şi să puneţi lucrurile în ordine. Totuşi, nu toate femeile au acest instinct de a-şi aranja „cuibul".

  • 8.    Deranjamente gastrointestinale

Cu o zi înainte ca travaliul să înceapă, puteţi avea scaune dese (modul naturii de a se asigura că intestinele sunt goale când începe travaliul). De asemenea, mai puteţi avea diaree şi puteţi voma la începutul sau în timpul travaliului.

  • 9. Ruptura membranelor sau „ruperea apei"

La majoritatea sarcinilor, sacul cu lichidul amniotic în care stă copilul nu se rupe decât mai târziu, în timpul travaliului. Dar în 10% din cazuri, aceste membrane se rup înainte de începerea travaliului. Apa se poate elimina într-o curgere firavă şi caldă sau brusc, ca un şuvoi. In ambele cazuri, travaliul va începe în douăzeci şi patru până la patruzeci şi opt de ore. Anunţaţi imediat medicul dacă vi s-au rupt membranele. Şi uitaţi-vă cum arată apa. Apa trebuie să fie curată sau gălbuie, fară miros sau cu un miros dulceag. Apa care este maron închis, verzuie, cu sânge sau cu un miros puternic poate fi semnul faptului că fătul are probleme şi trebuie să vă duceţi imediat la medic sau la spital.

Cele două semne sigure că travaliul a început. Dacă sunt mai multe lucruri care arată că travaliul nu este departe, doar două indică faptul că travaliul a început cu adevărat în mod categoric: contracţiile regulate şi scurtarea şi dilatarea colului.

Contracţiile regulate Ce este cu exactitate o contracţie? Este încordarea muşchilor uterini. Dar, spre deosebire de ceilalţi muşchi ai corpului, muşchii uterului nu-şi revin după ce sunt încordaţi. In schimb se micşorează în lungime, ceea ce înseamnă că partea superioară a uterului se micşorează în mod progresiv, făcând ca fătul să fie împins în jos, spre canalul de naştere. Deci, contracţiile furnizează energia care face posibilă naşterea. Energia generată de contracţii transformă cervixul într-un canal de naştere, forţează copilul să intre în pelvis, îl împinge pentru a putea ieşi, apoi stimulează placenta să se despartă de pereţii uterini şi să fie expulzată.

Contracţiile au cinci caracteristici. Ele sunt:

1.   Involuntare. Nu le puteţi nici porni, nici opri. Dar le puteţi grăbi, mergând şi rămânând active cât mai mult timp posibil în timpul travaliului.

2.   Intermitente. Contracţiile durează între cincizeci de secunde (de obicei la începutul travaliului) şi nouăzeci de secunde (spre sfârşitul travaliului). între contracţii uterul este relaxat şi nu simţiţi nici o durere. în primele faze ale travaliului aceste pauze durează între cincisprezece şi treizeci de minute, spre sfârşit pauzele sunt doar de două – trei minute.

3.   De o intensitate crescândă. Pe măsură ce travaliul înaintează, contracţiile devin din uşoare, moderate, până la foarte puternice. Cu cât contracţiile sunt mai puternice, cu atât travaliul avansează (ca atunci când conduci o maşină, cu cât apeşi mai mult pe acceleraţie, cu atât mergi mai departe şi mai repede). Aşa că, în pofida faptului că nişte contracţii puternice generează o durere mai mare, ele sunt benefice pentru că vă apropie din ce în ce mai mult de sfârşitul travaliului şi de naşterea copilului.

4.   Au un caracter distinct. O contracţie – şi durerea pe care o generează – e ca un val: începe să crească (când muşchii uterini încep să se contracte), ajunge în punctul limită (când atinge încordarea maximă), şi scade (când muşchiul se relaxează). Deci, practic, în momentul în care sunteţi în punctul maxim al contracţiei, durerea începe să descrească.

5.   Regulate. De obicei, contracţiile sunt descrise ca fiind foarte precis ritmice, despărţite de intervale egale de timp. Dar uneori, travaliul nu avansează într-un ritm progresiv. Dar, atunci când are un ritm mai lent sunt câteva metode prin care adesea îl puteţi stimula: –     mergeţi între contracţii, apoi sprijiniţi-vă de un perete sau ţineţi-vă de spatele unui scaun, iar dacă este necesar puteţi face acest lucru chiar în timpul contracţiilor; –     urinaţi des, căci o vezică plină poate încetini activitatea uterului. De asemenea şi un intestin plin poate încetini ritmul travaliului. Dacă în timpul travaliului nu aţi avut nici diaree, nici un scaun normal, atunci e cazul să vă gândiţi să faceţi o clismă; –    stimulaţi-va mameloanele, masându-le şi trăgând uşor de ele,  aceasta stimulează producerea hormonului oxitocină care generează contracţiile.

Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente, medicul poate sugera ca travaliul să fie grăbit prin ruperea artificială a membranelor, printr-o procedură simplă care se numeşte amniotomie. Această procedură constă în introducerea unei pensete mici de plastic prin col, apucarea unui colţ din „sacul cu apă" şi deschiderea lui. Procedura nu este dureroasă, dar se recurge la ea doar în ultimă instanţă. Dacă se apelează la ea prea repede, la începutul travaliului, vă poate predispune la infecţii şi vă poate aduce într-o situaţie în care trebuie să se recurgă mereu la alte proceduri medicale.

De exemplu, dacă amnioto- mia nu grăbeşte travaliul (şi câteodată nu-l grăbeşte), atunci trebuie să luaţi un medicament pentru accelerarea lucrurilor (asta din pricina infecţiei la care puteţi fi expusă). Dar medicamentul generează nişte contracţii îngrozitor de dureroase de unde necesitatea de a lua un calmant. Şi ori de câte ori se administrează un calmant în timpul travaliului se măreşte riscul unei naşteri prin cezariană. Totuşi, acesta este scenariul unuia dintre cele mai nefericite cazuri: dacă copilul nu este afectat, scenariul acesta are rolul de a vă arăta de ce este mai bine să încercaţi să grăbiţi un travaliu prin metode nemedicale, ori de câte ori este posibil.

Scurtarea şi dilatarea colului În mod normal, colul – (colul este gâtul uterului) este un canal gros, lung de un cen- timetru, cu o mică deschidere. Dar, în timpul travaliului, forţa contracţiilor face ca acest col să se înmoaie, să se subţieze, să se scurteze şi să se lărgească (dilate), astfel se formează canalul de naştere. Procesul de scurtare, în care colul îşi micşorează dimensiunea şi devine aproape tot atât de subţire ca o foaie de hârtie, e pe jumătate terminat când începe travaliul. Scurtarea colului se măsoară în procentaje; când este complet scurtat se subţiază 100%. Dilatarea, procesul în care colul se deschide şi se lărgeşte, poate începe şi înainte de travaliu. Dilatarea se măsoară acum în centimetri. Când dilataţia a ajuns la patru centimetri, atunci aţi intrat „în mod oficial" în travaliu. Când dilataţia ajunge la zece centimetri, colul este complet deschis şi copilul poate fi împins prin canalul de naştere.

Trimite-ne parerea si experienta ta

Featuring Recent Posts WordPress Widget development by YD

hits counter