BebeMed

Schimbările fireşti ale trupului. întregul corp se pregăteşte pentru nevoile sarcinii, dar schimbările cele mai impresionante se produc la nivelul organelor genitale.

Dacă la începutul sarcinii uterul era un organ de 7 cm lungime, 5 cm lăţime şi 3 cm adâncime, la sfârşitul lunii a noua, va avea o lungime între 30 şi 35 cm, o lăţime între 20 şi 25 cm şi o adâncime între 20 şi 22 cm.

Greutatea lui va creşte de la 57 gr la aproape 900 gr. Uterul se măreşte atât de mult pentru a putea susţine un copil, cu greutatea între 3,200 kg şi 4,100 kg (în medie), placenta, cordonul ombilical şi lichidul amniotic. In a patra săptămână de sarcină, nişte membrane fine, subţiri ca o foaie de hârtie, formează în uter un sac.

Acest sac se umple cu un lichid, numit lichidul amniotic, care învăluie embrionul protejându-1 faţă de orice impact sau lovituri directe în abdomen. Tot în interiorul uterului se formează placenta. Placenta este o structură netedă, discoidală, care se fixează într-o parte de uter, în partea cealaltă de ombilic. Rolul ei este de a asigura pe calea cordonului ombilical nutriţia, oxigenarea şi apărarea fătului contra infecţiilor. De asemenea produce şi hormoni necesari dezvoltării acestuia. La sfârşitul lunii a noua, placenta măsoară aproximativ 15-20 cm şi cântăreşte aproape 700 gr. în limbaj comun este numită „casă. Alte organe sau sisteme ale trupului care suportă modificări în cele nouă luni de sarcină sunt:

zona cervixului, care devine mai flexibilă şi mai scurtă spre sfârşitul sarcinii, pregătindu-se pentru travaliu, moment în care trebuie să se subţieze (retragă) şi să se lărgească (dilate) pentru a permite copilului să iasă;

trompele şi ovarele se deplasează în sus, spre partea superioară a abdomenului, din cauza uterului care se măreşte;

vulva şi vaginul se pregătesc pentru imensul efort al naşterii: ţesuturile, muşchii se destind, se înmoaie, se lungesc. Pentru a ajuta la realizarea acestei schimbări sângele alimen­tează acum mai mult vulva şi vaginul, care capătă o uşoară tentă albăstrie sau purpurie. în plus, secreţiile vaginale (leucorea) pot deveni mai abundente, mai ales în ultimele luni ale sarcinii (chiar îndreptăţind nevoia de a schimba frecvent lenjeria de corp), iar ţesuturile vaginale pot fi mai „congestionate" şi mai umede, mai ales în timpul şi după un contact sexual;

ţesuturile încheieturilor, mai ales cele din zona pelvi- ană, se înmoaie şi se relaxează, pregătindu-se pentru „desprinderea" fiziologică a copilului de mamă, deci pentru naştere.

volumul de sânge se măreşte pentru a satisface nevoia de alimentare a organelor fătului, care-şi măresc volumul, ceea ce înseamnă că inima va bate mai puternic (lucru care nu constituie o problemă pentru o inimă sănătoasă).

Drept urmare, s-ar putea să respiraţi sacadat uneori. Această creştere a volumului de sânge e responsabilă de apariţia unuia dintre efectele cele mai plăcute ale sarcinii şi anume colorarea feţei, îmbujorarea ei sau acea strălucire care apare pe la sfârşitul lunii a treia.

Pe măsură ce sarcina avansează, fătul în creştere începe să apese asupra intestinului gros, ficatului şi stomacului. Ca urmare multe femei sunt predispuse la constipaţie, arsuri de stomac, dureri în partea superioară a abdomenului.

FĂTUL

TRUPUL

VIZITA LA DOCTOR 

STAREA PSIHICĂ

STILUL DE VIAŢĂ