Durerile abdominale

Sunt simptome care apar frecvent la copil. Ele sunt prezente şi în afecţiuni fară legătură cu sistemul digestiv sau cu abdomenul. Pot fi expresia unor boli serioase (apendicită, ocluzie intestinală), dar şi a altora mai puţin severe (faringoamigdalită, indigestie, parazitoze intestinale). În absenţa unei boli propriu-zise, pot fi determinate de cauze psihice (emoţie, spaimă, furie).

Consultul medical de urgenţă este obligatoriu în prezenţa semnelor de alarmă:

- intensitatea durerii este mare (copilul nu vrea să coboare din pat, se face „covrig") şi creşte sau se menţine constantă (timp de 1 oră);

-durerea persistă mai mult de 2 ore;

-durerea cu caracter de colici/crampe (apare şi dispare) care durează mai mult de o zi;

-copilul are aspect de suferind;

-sunt prezente şi alte semne de boală (febră, diaree cu mucus şi sânge);

-durerea iradiază în regiunea genitală;

-copilul este sub medicaţie (în special antibiotice) pentru vreo boală şi durerea persistă 24 ore.

Cauza durerii abdominale variază cu vârsta:

-la sugari,sunt frecvente: colici abdominale, invaginaţie intestinală;

-la copilul peste doi ani sunt cauzate adesea de: tulburări de digestie banale prin greşeli dietetice, ocluzie intestinală, gastroenterite, parazitoze intestinale, apendicită acută, infecţii urinare.

Repetarea durerilor dar fară caractere alarmante, timp de mai multe săptămâni la rând este diagnosticată ca abdomen cronic/recurent dureros. În peste 60% dintre cazuri nu se poate preciza clar cauza, dar prognosticul lor este favorabil, deoarece dispar spontan o dată cu înaintarea în vârstă a copilului.

Orice durere abdominală care REAPARE necesită consult medical!

Durerile abdominale de etiologie emoţională („psihică"/"psihogenă") sunt rare sub vârsta de cinci ani. Ele nu se asociază cu alte semne de boală (febră, vărsături, scaune diareice , somnolenţă, tuse etc.).

Cauzele tulburărilor emoţionale provin cel mai des din mediul familial (discuţii/situaţie tensionată între părinţi, gelozie pe fraţi, neînţelegeri cu rudele apropiate etc.), mai rar se datoresc colectivităţii (conflicte cu copiii/personalul din creşă/grădiniţă etc.). Părintele nu trebuie să trateze cu prea multă uşurinţă durerile „psihogene", mai ales dacă au o durată mai mare de 1-2 ore şi/sau se însoţesc cu alte semne de boală. Uneori nici medicul nu poate fi complet sigur că nu e vorba de ceva mai serios şi atunci recomandă internarea în spital(supraveghere medicală, analize, „extragerea" din mediul familial şi din colectivitate).

Durerile abdominale pot fi diminuate prin aplicare de căldură pe burtă: sticlă cu apă caldă prevăzută cu un dop ce o închide ermetic (pericol de arsură cu lichid fierbinte) şi învelită într-un prosop (să nu vină în contact direct cu pielea copilului). Este permisă administrarea de lichide, după preferinţă  (reci/calde, dulci/acrişoare, sifonate sau nu).

Nu trebuie administrate medicamente (pentru calmarea durerilor, laxative) sau clisme şi nici nu sunt permise alimentele solide, fară consultarea medicului.
 

 

 




custom counter



Tags: , , , ,

Trimite-ne parerea si experienta ta

Featuring Recent Posts WordPress Widget development by YD

hits counter