Efectele secundare ale ultimelor luni de sarcină

Sarcina este cauza următoarelor neplăceri, dar naşterea nu este singura lor rezolvare: în cele mai multe cazuri, simptomele pot fi ameliorate sau chiar evitate dacă mâncaţi într-un mod adecvat şi sunteţi moderat activă.

  • Constipaţia

Puteţi fi predispusă la constipaţie pe durata sarcinii din două motive: hormonul progesteron relaxează într-o oarecare măsură intestinul, facându-1 să fie mai lent în eliminarea resturilor; iar pe de altă parte, uterul mărit apasă pe intestin.

Cel mai bun şi mai sigur remediu al constipaţiei este să mâncaţi alimente bogate în fibre şi să beţi o cantitate mare de lichide în fiecare zi. Lichidele fac resturile alimentare mai mol şi pot fi eliminate mai uşor.

De asemenea, dacă faceţi un număr moderat de exerciţii fizice în fiecare zi, asta va ajuta intestinul să elimine resturile alimentare. Dacă totuşi constipaţia este gravă, există laxative care pot fi folosite pe durata sarcinii.

Dar înainte să le folosiţi luaţi avizul medicului; oricum ele nu trebuie să fie un înlocuitor al alimentaţiei şi al exerciţiilor fizice menţionate. Laxativele sunt un remediu de „ultimă instanţă".

Cu cât vă veţi baza mai mult pe ele, cu atât intestinul va deveni mai leneş şi veţi deveni dependentă de medicament. De asemenea, nu se recomandă folosirea uleiului mineral pe durata sarcinii, deoarece acesta poate afecta absorbţia vitaminelor uleioase A, D şi E.

  • Hemoroizii

Sunt vene mărite, umflate, aflate în jurul rectului şi al anusului.

Hemoroizii externi se dezvoltă în afara canalului anal. Aceste umflături rotunde, sângerânde (care pot fi de orice mărime, între mărimea unui bob de mazăre şi cea a unei boabe de strugure) pot fi moi, dureroase şi pot provoca mâncărimi.

Hemoroizii interni, aflaţi în partea interioară a rectului, sângerează de obicei după scaun, dar pot fi nedure- roşi.

Pe măsură ce uterul se măreşte, exercită o presiune asupra venelor anorectale. Acest lucru, totuşi, nu generează de obicei hemoroizi. Când venele anorectale sunt supuse şi altei presiuni, de exemplu efortului când sunteţi constipată, atunci se dezvoltă hemoroizii. Ca şi în cazul constipaţiei, cel mai bun tratament al hemoroizilor este cel preventiv.

Dacă mâncaţi multe alimente fibroase, beţi multe lichide şi faceţi exerciţiile fizice ajutătoare, hemoroizii nu apar. Şi dacă totuşi apar, o alimentaţie cotectă limitează mult neplăcerea şi în plus ajută la dispariţia lor rapidă. Există câteva remedii la îndemână care ajută la ameliorarea durerii şi a mâncărimii provocate de hemoroizi. In primul rând, după ce aveţi un scaun, evitaţi să vă ştergeţi brutal, lucru care duce la iritarea şi umflarea ţesuturilor.

E de preferat să vă spălaţi cu grijă şi apoi să vă ştergeţi prin tam- ponare. Căldura şi recele pot de asemenea să amelioreze situaţia: dacă vă băgaţi de două ori pe zi, timp de cincisprezece minute, în cada cu apă caldă, sau dacă vă puneţi o pungă cu gheaţă în regiunea anală, reduceţi inflamaţia şi durerea.

Majoritatea unguentelor şi supozitoarelor pentru tratamentul hemoroizilor pot fi folosite pe durata sarcinii (ca întotdeauna, întrebaţi mai întâi medicul). Dar ca şi laxativele, pot avea efectul contrar dacă le folosiţi excesiv, făcând ca hemoroizii să fie mai umflaţi decât la început.

Majoritatea hemoroizilor care se datorează sarcinii, inclusiv cei care apar din cauza sforţării pentru a naşte copilul, vor dispărea la o lună sau două după naştere, dacă vă îngrijiţi. Hemoroizii persistenţi şi dure- roşi pot fi înlăturaţi cu uşurinţă prin metode chirurgicale.

  • Arsuri

Numite adesea indigestie acută, arsurile pe care le simţiţi în gât şi pe esofag se datorează faptului că stomacul trimite mâncarea înapoi. Această trimitere înapoi a mâncării poate apărea mai uşor în perioada de sarcină, pentru că uterul mărit apasă şi în acelaşi timp ridică stomacul; în plus, proges- teronul face ca „valvele" stomacului, care opresc refluxul acidului gastric, să se relaxeze într-o oarecare măsură.

  • Respiraţia întretăiată (dispnee)

În ultimele luni de sarcină uterul poate presa diafragma, facându-vă să respiraţi mai greu. Unora dintre femei le este mai greu să respire noaptea, când încearcă să adoarmă. Dacă vi se întâmplă aşa, sprijiniti-vă capul şi umerii pe două perne; acest lucru vă va ajuta. în ultimele săptămâni de sarcină, copilul coboară din zona diafragmei spre zona pelviană, ceea ce înseamnă că respiraţia vă va reveni la normal.

  • Picioare umflate

În ultimele luni de sarcină, este un lucru obişnuit să vi se umfle picioarele, gleznele şi labele pi, cioarelor. Şi asta din cauză că uterul mărit obstrucţioneazâ vasele de sânge mai importante care duc de la inimă la picioare; şi dacă sângele nu întâmpină greutăţi în a coborî în picioare, are probleme la urcarea înapoi spre inimă, împotriva forţei gravitaţionale şi prin vasele de sânge obstrucţionate. Aceasta va avea ca rezultat acumularea fluidelor în picioare mai repede decât pot fi eliminate.

Nu este deloc nefiresc să vă ridicaţi picioarele, este chiar metoda cea mai bună de a mări volumul de sânge care se întoarce la inimă şi de a ameliora umflarea lor care tinde să fie mai pronunţată la sfârşitul zilei sau după o perioadă mai lungă de stat în picioare.

Dormitul pe partea stângă, care elimină presiunea asupra unui vas de sânge important (vena cavă), ce transportă sângele din partea inferioară a organismului spre inimă, ajută ca umflarea picioarelor să nu devină din ce în ce mai gravă. De ajutor vă mai poate fi şi să ţineţi picioarele ridicate ori de câte ori este posibil, să vă schimbaţi poziţia des când staţi pe scaun, să evitaţi să staţi în picioare prea mult şi să evitaţi şosetele cu elastic prea strâns. Unele umflături sunt normale, dar există un moment în care umflarea poate fi semnul unor probleme.

Dacă vi se umflă faţa, ochii şi mâinile, dacă vă îngrăşaţi mai mult de un kilogram pe săptămână, dacă nu vi se desumflă picioarele după ce le ţineţi ridicate patruzeci şi cinci de minute, atunci trebuie să mergeţi imediat la medic pentru că acestea pot fi semnele unei hipertensiuni generate de sarcină.

  • Bătături şi băşici

Chiar dacă nu vă daţi seama, pantofii vă vor veni altfel pe picior din cauză că aţi luat în greutate.

Această schimbare poate face ca pantofii să vă roadă ducând la formarea de bătături (straturi de piele moartă, tare) pe călcâie şi pe glezne, pe degetele picioarelor şi în talpă, şi băşici (zone moi, umflate, de obicei pline cu un lichid curat). În ultimele luni de sarcină, unele femei descoperă că laba piciorului li s-a schimbat atât de mult încât trebuie să-şi cumpere alţi pantofi chiar cu un număr mai mari.

Dacă bătăturile nu sunt dureroase şi apariţia lor nu vă deranjează, atunci nu există nici un motiv medical să le îndepărtaţi. Iar dacă totuşi vreţi să scăpaţi de ele, folosiţi o piatră ponce. În fiecare zi după ce faceţi duş, folosiţi piatra pentru a înlătura un strat de piele moartă, având grijă să nu înlăturaţi prea mult dintr-o dată, ca să nu lăsaţi o zonă de ţesut viu prea mare.

Dacă bătăturile devin dureroase (lucru care se poate întâmpla când sunt prea groase şi apasă pe oase) puteţi merge la pedichiură, unde vi se pot scoate cu uşurinţă într-o singură şedinţă. Pentru tratamentul băşicilor, folosiţi un unguent antiseptic şi aplicaţi un bandaj peste ele. Încercaţi să nu le spargeţi deoarece se vor vindeca mai repede şi fară primejdia unor infecţii dacă sunt lăsate să se vindece de la sine.

  • Durerea ligamentelor abdominale

Ligamentele abdominale ce susţin uterul se află chiar sub pântec, în regiunea vintrelor. Când aceste structuri de susţinere sunt suprasolicitate, durerea, care apare în părţile laterale şi se micşorează dacă staţi culcată pe partea care vă doare, poate fi foarte puternică. Din această cauză, majoritatea femeilor iau legătura cu medicul, cum e firesc, iar acesta poate să spună dacă e vorba de un travaliu prematur, de apendicită sau de afecţiuni cu alte cauze. în general, durerea ligamentelor abdominale trece de la sine în douăzeci şi patru sau în patruzeci şi opt de ore.

  • Durerile din partea superioară a abdomenului

Unele femei simt o durere puternică (pe care o descriu ca pe niştecrampe sau ca pe nişte puseuri) în partea superioară a abdomenului.

Probabil că această durere se datoreşte faptului că uterul mărit împinge şi apasă ficatul (vezi ilustraţia de la pag. 17). Durerea poate fi îngrozitoare, mai ales atunci când copilul loveşte în partea superioară a abdomenului.

Din păcate, nu puteţi face mai nimic care să vă uşureze durerea (ea poate deveni şi mai puternică dacă vă întindeţi în pat). Oricum, vă puteţi consola oarecum la gândul că ceea ce simţiţi e firesc şi că nu e semnul unei probleme grave. Unele femei pierd puţin colostru în timpul ultimelor luni de sarcină.

Colostrul este o secreţie prelactată subţire, lipicioasa, de culoarea chihlimbarului, care de obicei curge în timpul celor două trei zile de după naştere (după care urmează secreţia lactată).

Colostrul nu numai că reprezintă o alimentaţie perfectă pentru copilul afl at în primele zile de vi aţă, dar conţine şi o gamă unică de anticorpi care-l vor proteja pe noul născut de boli. Fiecare are în ultimele luni de sarcină contracţiile Braxton Hicks, chiar da că nu le simţiţi. Şi asta pentru ca aceste vagi, necoordonate spasme ale uterului  – care-1 pregătesc, se pare, pentru travaliu – sunt de obicei nedureroase şi de aceea nu sunt luate în seamă.

Tags: , , , , , , ,

Trimite-ne parerea si experienta ta

Featuring Recent Posts WordPress Widget development by YD

hits counter