BebeMed

Există o sumedenie de teorii cu privire la motivul pentru care o femeie însărcinată pofteşte la anumite mâncăruri şi le respinge pe altele care altădată îi plăceau. Aceste teorii trebuie însă să se supună aprobării ştiinţifice. Ipoteza cea mai populară,  anume că o poftă arată o anumită nevoie de hrană, în timp ce aversiunea pentru un aliment este o reacţie justificată a organismului  este foarte răspândită, dar este aproape unanim respinsă de experţi. Cu alte cuvinte, se crede că dacă pofteşti la murături şi la îngheţată nu înseamnă că ai nevoie de sare şi calciu şi nici nu este acceptată ideea că, spre exemplu, dacă ai aversiune faţă de carnea macră, asta înseamnă că această carne este într-un anumit fel periculoasă sau poate dăuna.

Oricare ar fi motivul apariţiei lor, poftele şi aversiunile pentru anumite mâncăruri sunt foarte obişnuite în timpul sarcinii, mai ales în primele şase luni.

Unele femei au chiar gusturi ciudate în gură şi reacţionează deosebit de puternic la mirosuri şi la anumite mâncăruri.

În general, nu e nici un pericol să vă urmaţi dorinţele, atât timp cât nu sunteţi una din puţinele femei care poftesc la lucruri care nu sunt de mâncat, cum ar fi cleiul, detergenţii, noroiul sau creta, şi atât timp cât poftele nu vă duc spre su- praalimentaţie. O alimentaţie bazată în exclusivitate pe dulciuri şi prăjituri, de exemplu, nu alimentează fătul în mod adecvat şi vă face să luaţi prea mult în greutate.

În aceeaşi ordine de idei, puteţi să ţineţi cont de aversiunile culinare, dacă nu compromiteţi în acest fel echilibrul alimentaţiei, deoarece multe femei descoperă că stomacul lor nu mai suportă carnea şi laptele, cele două surse importante de calciu şi proteine. Cu toate că este greu să obţineţi aceste substanţe nutritive din alte alimente, nu este totuşi imposibil.