Pierderea sarcinii

Pierderea sarcinii în primele luni. Treizeci şi unu la sută din femeile gravide ajung să piardă sarcina în primele trei luni, puţine femei fiind pregătite pentru a duce o sarcină la bun sfârşit.

Simptomele unei apropiate pierderi de sarcină („avort spontan” în termeni medicali) sunt:  

  • sângerarea vaginală (de obicei ea devine din ce în ce mai abundentă şi conţine cheaguri de ţesut),
  • dureri de spate, sentimentul că nu mai eşti însărcinată (de exemplu sânii nu mai sunt atât de plini şi întăriţi)
  • dureri abdominale. Acestea devin din ce în ce mai intense asemănându-se din multe puncte de vedere cu durerile travaliului.

Dar e foarte important să ţineţi minte că sângerarea în timpul sarcinii nu duce întotdeauna la pierderea acesteia. Dacă sângerarea este redusă, de culoare maronie şi nu aveţi crampe, vă puteţi confrunta cu o sângerare „de implantaţie”.

De obicei aceasta se produce aproximativ în perioada în care aveaţi de obicei menstră şi când ovulul fecundat se prinde de peretele uterului. Pentru aceasta nu este nevoie de nici un tratament.

Sângerarea se opreşte de la sine într-o zi sau două şi sarcina se dezvoltă în continuare normal.

O sângerare maroniu-roşcată, neînsoţită de durere, se poate datora unei inflamaţii sau iritaţii a colului, care poate deveni foarte moale şi uşor de rănit, mai ales după un contact sexual. Nici aceasta nu prezintă o ameninţare pentru sarcină şi se opreşte într-o zi sau două. Chiar dacă sângerarea este de un roşu aprins, o pierdere de sarcină poate să nu fie iminentă dacă sângerarea nu este însoţită de dureri.

Nu se ştie încă din ce cauză se produc astfel de sângerări fară durere, dar se crede că se datorează ţesutului care căptuşeşte uterul şi care se pare că se umflă şi se desprinde fară să afecteze în nici un fel embrionul în dezvoltare.

Oricând sângeraţi de-a lungul sarcinii, trebuie întotdeauna să luaţi legătura cu medicul. Fără nici o îndoială, prima întrebare la care veţi dori un răspuns este: va duce sau nu sângerarea mea la o pierdere de sarcină?

Aproape 50% din femeile care se confruntă cu o sângerare în timpul sarcinii îşi duc sarcina mai departe şi nasc copii sănătoşi.

De asemenea, există teste medicale care pot ajuta la aflarea motivului pentru care sângeraţi. Un examen pelvian poate spune dacă colul este deschis, lucru care ar însemna că e posibilă o pierdere de sarcină.

La numai şase săptămâni de sarcină, un examen cu ultrasunete poate detecta bătăile inimii fătului, semn concludent că o pierdere de sarcină nu a avut loc. În unele cazuri nici un examen pelvian şi nici unul cu ultrasunete nu poate spune dacă este posibilă apariţia unei pierderi de sarcină. în acest caz, medicul vă poate cere să faceţi cel puţin două analize ale sângelui (în zile diferite) pentru a detecta nivelul de HCG, hormonul care menţine sarcina.

Dacă nivelul de HCG scade în loc să se dubleze la două zile, aşa cum ar trebui, sarcina e în pericol.

Poate să treacă mult timp şi să fie nevoie de multă răbdare până veţi şti dacă o pierdere de sarcină este posibilă. Acest timp (ore, zile sau chiar săptămâni) poate fi plin de speranţe („Poate că sângerarea se opreşte şi sarcina este salvată), de furie (“De ce tocmai eu?”) şi de sentimentul că sunteţi vulnerabilă şi lipsită de putere. Probabil că vă întrebaţi: Pot să fac ceva ca să previn pierderea sarcinii?

Nu se cunoaşte nici o metodă garantată pentru oprirea unei pierderi de sarcină declanşate. Totuşi, mulţi medici vă vor sfătui să vă odihniţi (şi de asemenea să evitaţi contactele sexuale şi folosirea tampoanelor). Nu se ştie dacă odihna la pat poate preveni o pierdere de sarcină, dar nici rău nu face şi puteţi primi cu bucurie sfatul de a vă odihni, având în vedere stresul unei situaţii extrem de dificile ca aceasta.

Am făcut ceva care să favorizeze producerea unei pierderi de sarcină? E firesc să vă învinuiţi, dacă bănuiţi că puteţi pierde sarcina. Dar nu există nici o dovadă că stresul emoţional, efortul fizic (ca jogging-ul, dansul sau contactele sexuale prelungite) pot provoca un avort spontan. În cele mai multe cazuri, un avort spontan anterior nu vă predispune la alte pierderi de sarcină.

Care este cauza producerii unei pierderi de sarcină? Lanţul de întâmplări care sfârşesc printr-un avort spontan se pare că începe cu o anormală diviziune a cromozomilor, ceea ce face ca ovulul să se dezvolte foarte puţin; slaba dezvoltare duce la moartea ovulului; moartea ovulului provoacă o cădere hormonală, ceea ce duce la expulzarea ovulului din uter.

Această serie de întâmplări nu este ereditară; în majoritatea cazurilor este o simplă întâmplare care nu poate fi nici prevenită, nici controlată.

Din fericire, un avort spontan este un eveniment care nu se produce mai mult de o dată sau de două ori în viaţa unei femei.

Medicii tind să vadă pierderea sarcinii ca pe o parte firească, normală a vieţii. în timp ce pentru dumneavoastră o pierdere de sarcină poate fi un eveniment cu mari implicaţii emoţtionale, punctul de vedere al unui ginecolog-obstetrician este că aceasta este ceva obişnuit, practic un eveniment zilnic (şi amintiţivă că aproape una din trei sarcini se termină printr-un avort spontan).

De aceea, majoritatea medicilor nu recomandă nici o analiză specială după o singură pierdere de sarcină. În general, abia după o a doua sau a treia pierdere de sarcină medicii încep să caute o cauză.

Avortul spontan se consideră ca fiind recurent după mai mult de trei pierderi de sarcină consecutive şi poate fi produs de mai mulţi factori.

Defectele genetice pot genera pierderi repetate; o astfel de problemă se poate întâlni la mai puţin de 1% din populaţie şi se poate determina prin intermediul unei foarte scumpe analize a sângelui, numită cariotip. Anumite anomalii ale uterului, cum ar fi un uter dublu sau fibroamele, pot împiedica ovulul fecundat să se implanteze într-un mod adecvat.

Anumite infecţii, bacteriene şi virale netratate, pot duce la avorturi spontane repetate. Insuficienta producere a hormonului progesteron a fost pusă în legătură cu avortul spontan, deşi nu toţi medicii sunt de acord în această privinţă.

Şi, în sfârşit, s-a convenit că poate exista o cauză imunologică care să ducă la pierderi de sarcină repetate. Se crede că unele femei nu au „anticorpii de inhibiţie” care împiedică organismul să respingă fătul ca pe un intrus. Se pregătesc experimente constând în sprijinirea sistemului imunologic al femeii prin medicamentaţie sau injectarea cu leucocite, dar încă nu s-au obţinut rezultate eficiente.

— Ce îngrijire medicală trebuie să mi se acorde? Nici una, dacă uterul elimină singur întregul său conţinut. Dar dacă nu sunt eliminate toate ţesuturile (şi continuaţi să sângeraţi), aveţi nevoie de un chiuretaj care să cureţe cu grijă toate resturile. Această procedură medicală cere de obicei o spitalizare de câteva ore şi o anestezie generală.

Când pot încerca să rămân din nou însărcinată? Dacă avortul spontan se produce în primele opt săptămâni de sarcină şi este complet (nu este nevoie de chiuretaj), studiile indică faptul că puteţi încerca imediat, chiar în timpul următorului ciclu menstrual. In cazul în care aţi pierdut sarcina după primele opt săptămâni sau a fost nevoie de un chiuretaj, medicii vă sfătuiesc să aşteptaţi să aveţi două cicluri menstruale şi apoi să încercaţi din nou să rămâneţi însărcinată.

Care sunt perspectivele viitoarei mele sarcini? Majoritatea pierderilor de sarcină nu influenţează în nici un fel capacitatea de procreare şi de a avea o sarcină sănătoasă. Studiile arată că şansele de a avea o sarcină normală după un singur avort spontan sunt aceleaşi ca în cazul unei femei care nu a pierdut niciodată o sarcină. Chiar şi după două avorturi spontane, riscul de a se produce un al treilea este cu doar 5% mai ridicat decât al celorlalte femei.

E normal ce simt? Nici o femeie nu reacţionează la fel la o pierdere de sarcină, dar cele mai multe trăiesc o stare de doliu şi simt nevoia să plângă mai mult decât altele. La început puteţi avea un şoc: „Nu pot să cred că mi se întâmplă aşa ceva”.

Vă puteţi simţi şi vinovată, gândindu-vă la tot ce „nu trebuia” să faceţi: „Dacă n-aş fi schiat”, „dacă n-aş fi făcut jogging”, „dacă n-aş fi avut starea aceea îngrozitoare”.

Când, la prima mea sarcină, am suferit un avort spontan, căutam pe cineva pe care să dau vina. Am analizat tot ce am făcut în speranţa că voi descoperi „lucrul” care a provocat pierderea sarcinii.

Am cercetat fiecare informaţie ştiinţifică pe care am putut-o găsi, sperând că voi căpăta mai multe cunoştinţe despre acest subiect. Mi-a fost foarte greu să accept ca avortul spontan pe care-1 suferisem era doar un lucru obişnuit, firesc, pentru care nu există nici un fel de tratament.

 

Vă poate fi greu să staţi în preajma copiilor altor femei; vă puteţi simţi vulnerabilă în perioada în care ar fi trebuit să naşteţi; vă poate veni greu să vă întâlniţi cu aceleaşi persoane şi să fiţi nevoită să le spuneţi: „nu mai sunt însărcinată”.

Ştiu că n-am scăpat de teama că n-am să fiu capabilă să am o sarcină normală până n-am trecut de primele luni din următoarea sarcină.

Poate că nu vă consolează să ştiţi că sentimentele şi reacţiile dumneavoastră sunt cele generale, dar vă poate ajuta să acceptaţi ideea că ele sunt lucruri fireşti. Poate nici faptul că nu sunteţi singura nu constituie o consolare; ca nenumărate alte femei care au trecut prin durerea unei sarcini pierdute, veţi reuşi să aveţi sarcini normale, fără probleme.

One Response to “Pierderea sarcinii”

  • cristina:

    Am avut menstruatia pe 25 decembrie, pe 26 ianuarie s-a pornit o sangerare usoara urmata de o alta abundenta de culoare maronie cu anumite particule…, de parca se macera ceva ,aceasta a durat 2-3 zile dupa care au urmat sangerari in cantitate mica eliminand permanent cheaguri mici, astazi e cinci fefruarie si situatia e aceiasi. Ce se intampla? va rog ajutati-ma

Trimite-ne parerea si experienta ta

Produse

proba2

Featuring Recent Posts WordPress Widget development by YD