BebeMed

Vizita la medic

La prima vizită pe care o faceţi, medicul va dori să vă cunoască tot istoricul medical pentru a vedea dacă aveţi vreo problemă de sănătate ce ar putea afecta cursul dezvoltării sar­cinii. De obicei această primă vizită include o examinare pelviană, diverse teste de laborator, ca şi calcularea datei la care veţi naşte. Istoricul dumneavoastră medical vă poate afecta sarcina. Următoarele probleme de sănătate pot cere o atenţie deosebită în timpul sarcinii:

• Diabetul

Dacă sunteţi diabetică dependentă de insulina (tip I) există toate şansele să aveţi un copil sănătos, dacă vă controlaţi concentraţia de zahăr din sânge încă din momentul procreării (preferabil ar fi chiar înainte). Nouăzeci la sută din copiii născuţi de femei diabetice nu au defecte congenitale, iar majoritatea problemelor ce pot apărea sunt minore, cer un tratament medical neînsemnat sau chiar nu-1 cer şi pot să nu fie în legătură cu diabetul. Una din soluţiile de a micşora riscurile este să conlucraţi cu medicii care au experienţă în sarcini diabetice. Echipa ideală, după opinia Asociaţiei Americane a Diabetului, include un internist interesat în tratarea diabetului, un obstetrician care are multă experienţă în asistarea sarcinilor cu complicaţii diabetice şi un pediatru care are experienţă în tratarea noilor-născuţi din mame diabetice.

• Fibroame uterine

Aceste excrescenţe benigne (care cresc înăuntrul sau în exteriorul uterului) de obicei nu generează probleme deosebite. În foarte puţine cazuri, fibroamele pot creşte atât de mult, încât să obstrucţioneze deschiderea uterului sau să blocheze cervixul făcând imposibilă o naştere normală. Cu toate că nu se foloseşte un tratament al fibroamelor pe timpul sarcinii, pentru a fi mai în siguranţă, majoritatea medicilor vor să ţină sub control ecografic fibroamele în creştere. Aceasta poate însemna ca examenul pelvian să fie mai frecvent şi periodic să se facă o ecografie.

• Hipertensiunea cronică

Dacă sunteţi o hipertensivă cronică, aveţi mai multe şanse de a naşte un copil prematur şi subponderal. Şi asta deoarece hipertensiunea poate micşora volumul de sânge care alimentează placenta, împiedicând copilul să fie hrănit în mod adecvat cu oxigen. De asemenea, vă expuneţi riscului de a ajunge la preeclampsie, un stadiu periculos al hipertensiunii care poate apărea după cea de-a douăzeci şi patra săptămână. Dar aceste riscuri pot fi considerabil reduse dacă vă controlaţi presiunea arterială pe tot parcursul sarcinii. Ideal ar fi să aveţi controlul asupra presiunii arteriale încă înainte de procreare. Dacă aţi rămas gravidă, obstetricianul va dori să vă ia tensiunea de două-trei ori pe săptămână. De asemenea trebuie să acordaţi o atenţie deosebită alimentaţiei, deoarece se crede că o alimentaţie săracă în proteine contribuie la creşterea presiunii arteriale. Dacă începe să vă crească tensiunea, veţi fi insistent sfătuită să rămâneţi la pat sau poate chiar vi se va cere să vâ internaţi în spital. Deşi în general dacă urmaţi sfaturile medicului şi mâncaţi bine, copilul nu are şanse să fie afectat în mod negativ de hipertensiune.

• Herpesul şi negii genitali

Dacă aţi avut infecţii cu erupţii de herpesuri (şi erupţia să fi apărut înainte de a rămâne gravidă) nu există aproape nici o şansă – mai mică de una la zece mii după estimările unora – ca fătul să fie afectat. Şi aceasta pentru că organismul a creat deja anticorpii necesari care să împiedice virusul să treacă prin placentă şi să atace copilul. Totuşi, în cazul în care aveţi leziuni nevindecate în timpul naşterii, s-ar putea să fie nevoie de operaţie cezariană. Dacă leziunile sunt nevindecate, în momentul în care copilul iese, acesta poate să se contamineze. Există un nou test de laborator care poate determina cu acurateţe în numai patru ore dacă infecţia este încă nevindecată (ceea ce ar cere o cezariană). Herpesul genital poate fi un pericol de temut pentru făt dacă erupţia apare pentru prima oară în timpul sarcinii. Aproape 50% din copii născuţi din mame aflate la prima infecţie, se nasc contaminaţi de virus. Copiii contaminaţi pot suferi consecinţe grave: oribire, epilepsie, afecţiuni ale creierului şi chiar pot muri fiindcă sistemul lor imunologic nu poate lupta împotriva virusului. Negii genitali prezintă două riscuri în timpul sarcinii. Dacă sunt mari şi apar pe o zonă întinsă, pot micşora sau bloca traiectul de naştere făcând necesară o cezariană. Mai există şi şansa ca infecţia să se transmită fătului, căruia mai târziu îi pot apărea negi pe laringe (greu de tratat, dar neprezentând un pericol mortal). Acest pericol pare să fie mai puţin grav. Şi cum medicii nu ştiu cu siguranţă cum se transmite copilului infecţia (dacă se transmite prin placentă sau prin contactul copilului cu canalul de naştere) nu s-a stabilit dacă cezariana este o soluţie de protecţie împotriva negilor existenţi în momentul naşterii.

• Metodele contraceptive folosite în timpul procreării

A rămâne însărcinată în timp ce folosiţi spermicidele sau pilulele anticoncepţionale nu este un motiv de îngrijorare. Medicii sunt de acord cu faptul că spermicidele folosite în timpul procreării nu prezintă riscul apariţiei unor defecte congenitale; dacă pilulele anticoncepţionale prezintă vreun risc (şi multe studii indică faptul că nu prezintă), acesta este de doar 2-3% şi e reprezentat de posibilitatea de a se produce un avort spontan. Nici dispozitivele intrauterine – sterilete- nu sunt puse în legătură cu creşterea riscului unor defecte congenitale, dar a folosi sterilete când aţi rămas deja însărcinată măreşte şansele unui avort spontan care se poate produce în primul trimestru de sarcină. Totuşi, de obicei nu se renunţă la sterilete (deoarece renunţarea însăşi poate mări şansele unui avort spontan).

• Sarcini anterioare cu probleme majore

Dacă aţi avut probleme în timpul sarcinii anterioare, aveţi toate şansele ca aceste probleme să se repete. Partea bună este că, cel puţin de această dată, dumneavoastră şi medicul sunteţi preveniţi şi astfel puteţi lua toate măsurile posibile pentru a detecta şi/sau reduce complicaţiile din vreme.

• Vârsta

Astăzi, dacă mama are mai mult de treizeci şi cinci de ani, sarcina ei nu mai intră în categoria celor „cu riscuri mari”. Dar unele probleme de sănătate sunt indiscutabil mai frecvente la gravidele între treizeci şi cinci şi patruzeci şi cinci de ani. De exemplu, medicul poate fi mai îngrijorat în legătură cu posibilitatea apariţiei defectelor congenitale, deoarece vârsta poate mări considerabil probabilitatea apariţiei lor. Femeile trecute de treizeci şi cinci de ani pot prezenta, de asemenea, riscul unui avort spontan, iar dacă mai au şi probleme de sănătate – diabet, fibrom sau hipertensiune – acestea pot provoca complicaţii. Dar, în general, o mamă „mai în vârstă” nu cere o îngrijire specială faţă de cea acordată celor mai tinere. Teste de laborator Pe lângă controlul tensiunii şi al greutăţii, la fiecare consultaţie medicul va dori şi o analiză a urinei pentru a putea depista: a)   semnele unor bacterii sau ale unei infecţii a tractului urinar care dacă rămâne netratată poate provoca o naştere prematură. b)   pierderi de glucoză şi proteine care pot fi semnele premergătoare instalării unui diabet sau a unei hipertensiuni. Medicul vă va cere analiza sângelui numai la prima consultaţie pentru a putea depista următoarele posibile boli: Sifilis şi hepatita B. Aceste boli pot provoca fătului defecte grave dacă nu sunt depistate şi tratate în primele luni de sarcină. Rubeola. Scopul este de a afla dacă sunteţi imună (majoritatea adulţilor sunt) deoarece această boală poate pro­duce serioase defecte congenitale. Dacă nu sunteţi imună, medicul vă va sfătui ce să faceţi ca să nu intraţi în contact cu persoane care pot avea această boală. Toxoplasmoza. Se verifică dacă sunteţi imună.

• Factorul RH

La prima vizită, medicul vă va lua o probă de sânge pentru a deţennina factorul Rh. Rh-ul este o proteină ereditară care se găseşte în globulele roşii. Dacă nu aveţi această proteină, sunteţi considerată ca având Rh negativ. Rh-ul negativ nu vă afectează starea de sănătate în nici un fel, dar dacă nu faceţi un vaccin. special în timpul sarcinii, este posibil să producă grave defecte congenitale fătului. Când sângele dumneavoastră este Rh negativ, iar cel al partenerului Rh pozitiv, există riscul ca latul să moştenească Rh-ul pozitiv Acest lucru este periculos deoarece, dacă sângele dumneavoastră se amestecă cu cel al fătului, atunci deveniţi reactivă la Rh, ceea ce înseamnă că trupul dumneavoastră va începe să producă anticorpi contra factorului Rh. Aceşti anticorpi percep Rh-ul pozitiv din sângele fătului ca pe o substanţă dăunătoare şi încearcă s-o distrugă. Dacă şi partenerul are Rh negativ, nu exista riscul reacţiei la Rh. La prima sarcină, pericolul la care este expus fătul este minor, fiindcă reactivitatea la Rh nu apare în mod obişnuit decât după naştere (sângele mamei şi al copilului se amestecă întotdeauna atunci când este eliminată placenta). Dar dacă anticorpii Rh se produc după o primă naştere, următoarea sarcină cu Rh pozitiv va lî expusă la mari probleme, cuprinse între o limită minimă de risc şi o situaţie gravă. Copiii născuţi cu afecţiuni minore cauzate de factorul Rh pot avea nevoie doar de o fototerapie pentru icter şi o transfuzie de sânge după ce se nasc; copiii cu afecţiuni grave cauzate de Rh pot suferi de defecte ale creieiului, atac de cord sau pot chiar muri (există o nouă tehnică folosită în timpul sarcinii, cardiocenteza, în care se face transfuzie fătului prin uter şi inima ombilicală, transfuzie care ajută la reducerea riscurilor unei boli Rh grave – izoimunizare). Din fericire reactivitatea la Rh este uşor de prevenit. Un vaccin, Rho(D) imunoglobulină (Rhig), poate împiedica organismul să producă anticorpi împotriva celulelor cu Rh pozitiv Pentru a fi eficient, vaccinul trebuie administrat la douăzeci şi opt de săptămâni de sarcină şi la şaptezeci şi două de ore după prima naştere (sau primul avort spontan sau sarcină ectopică sau avort). De asemenea, vacinul trebuie făcut după proba de Chorionic vilii şi amniocenteză şi trebuie administrat la fiecare sarcină. Acest vaccin salvator se injectează. Singurele reacţii adverse pe care le puteţi avea sunt o uşoară febră şi durere la locul injectat.

• Anemia

Este o stare în care nu puteţi produce suficiente globule roşii pentru a asigura o aprovizionare cu oxigen adecvată pentru fat. în mod obişnuit nu trebuie decât să luaţi tablete de fier şi de acid folie pentru a remedia această problemă.